Un Corb, despre care știi că este negru ca tăciunele, era invidios pe Lebădă, pentru că penele ei erau albe ca zăpada cea mai curată. Pasărea prostută a avut ideea că, dacă ar trăi ca Lebăda, înotând și scufundându-se toată ziua și hrănindu-se cu buruienile și plantele acvatice, penele lui s-ar albi ca ale Lebedei.

Așa că și-a părăsit căminul din păduri și câmpuri și a zburat să trăiască pe lacuri și în mlaștini. Dar deși s-a spălat neîncetat toată ziua, aproape înecându-se de efort, penele lui au rămas la fel de negre ca întotdeauna. Și cum buruienile acvatice pe care le mânca nu-i prieau, a slăbit din ce în ce mai mult și, în cele din urmă, a murit.