Furnicile și greierele

Era vară. Soarele încălzea pajiștea. În iarbă, furnicile mergeau în șir, purtând boabe grele, firimituri și semințe. Lucrau harnice, fără să se plângă. Fiecare zi însemna încă un mic depozit pentru iarnă.

Pe lângă ele sărea greierele verde. Cânta vesel din aripi, ca o vioară minusculă. – Hei, furnicuțelor! strigă el. Lăsați sacii! Haideți să cântăm, să dansăm! E așa frumos!

O furnică îl privi și spuse: – Nu putem, greiere. Acum e vremea să strângem mâncare. Iarna vine, iar noi trebuie să fim pregătite.

– Iarna? râse greierele. E departe! Azi e cald, iar iarba e dulce. Voi munciți mereu, eu vreau să mă bucur!

Și greierele a continuat să cânte toată vara. Zilele treceau. Furnicile adunau grăunțe, le duceau în mușuroi. Când oboseau, se odihneau puțin, apoi o luau de la capăt. Greierele, însă, cânta, se legăna pe firele de iarbă și se uita la nori.

Toamna a venit încet. Frunzele s-au îngălbenit, vântul a început să sufle mai rece. Furnicile au lucrat în continuare, grăbite, pentru că știau că frigul se apropie. Greierele a cântat încă, spunându-și: „Doar puțin, doar azi.”

Apoi, într-o dimineață, pământul s-a acoperit cu un strat alb de zăpadă. Iarba nu mai era, florile dispăruseră. Greierele tremura, flămând și ud. A căutat pretutindeni, dar nu a găsit nimic de mâncare. Atunci și-a amintit de furnici.

Rușinat, a bătut la poarta mușuroiului. – Bună, prietene furnică, spuse el cu glas stins. Mi-e foame și îmi este foarte frig. Vă rog, aveți un bob, o firimitură pentru mine?

O furnică a ieșit și l-a întrebat blând, dar hotărât: – Ce ai făcut toată vara, greiere?

– Am cântat, a murmurat el. Am cântat toată vara.

Furnica a dat din cap: – Ai cântat toată vara? Atunci dansează toată iarna. Noi am muncit ca să avem ce mânca. Nu ne putem risipi hrana, altfel nu vom ajunge până la primăvară.

Ușa mușuroiului s-a închis, iar vântul a șuierat printre crengi. Greierele s-a ghemuit sub o frunză uscată și a înțeles, în sfârșit, cât de important este să te pregătești la timp. Și a promis, în inima lui, că atunci când va veni din nou vara, va munci și el, ca să nu mai fie niciodată flămând în iarnă.

Morală: Cine nu se pregătește la vreme, suferă mai târziu. E timp pentru joacă și timp pentru muncă.