Pe malurile calde ale Amazonului trăiau doi prieteni neobișnuiți. Unul era un arici numit Țepos-Țepos, mic, rotund și acoperit cu spini lucioși. Celălalt era o broască țestoasă numită Lent-Și-Trainic, cu o carapace grea și pași măsurați. Le plăcea să lenevească la soare, să glumească și să privească apa sclipind printre frunze.

Într-o după-amiază a apărut Jaguarul Pestriț, pășind tiptil-tiptil, cu petele lui galbene și negre amestecate ca umbrele în iarbă. Îi era foame și tocmai își dorea o cină ușoară.

— Aha! a mormăit el. Ce avem aici? Un ghem țepos și o piatră cu picioare!

Jaguarul s-a repezit. Țepos-Țepos s-a strâns într-o mingiuță de ace, iar Lent-Și-Trainic și-a tras capul și picioarele în carapacea lui tare. Jaguarul a încercat să muște ariciul și s-a înțepat în bot. A încercat și la țestoasă, dar carapacea era mai tare decât dinții lui. A mârâit, a suflat și s-a încurcat de tot.

— Nu știu cum să-i mănânc! s-a plâns Jaguarul Pestriț și s-a dus să ceară sfat de la Mama Jaguar, care știa toate meșteșugurile junglei.

Mama Jaguar l-a ascultat cu ochii ei calzi și inteligenți.

— Ascultă, puiule, a spus ea. Dacă se face ghem și se înțeapă, e un arici. Dacă își bagă capul și labele înăuntru și rămâne tare ca o piatră, e o țestoasă. Pentru arici, răstoarnă-l și fă-l să intre în apă; când se desface, îl apuci. Pentru țestoasă, n-o lăsa în apă și ai răbdare până scoate câte o labă, apoi o răstorni și o scoți din carapace. Dar ai grijă: nu confunda unul cu altul.

Jaguarul a dat din coadă, mulțumit, și a plecat înapoi spre mal.

Țepos-Țepos și Lent-Și-Trainic au auzit totul. Se uitau unul la celălalt cu griji în ochi.

— Ai auzit? a șoptit ariciul. Știe să ne prindă pe amândoi.

— Atunci trebuie să-l încurcăm, a zis țestoasa încet, dar hotărât. Dacă el vrea să știe care-i care, noi o să fim amândoi câte puțin din fiecare.

— Dar cum? Eu sunt plin de spini, a zis Țepos-Țepos. Eu nu știu decât să mă strâng ca un ghem.

— Iar eu sunt grea și nu mă pot ghemui, a oftat Lent-Și-Trainic. Dar pot să învăț.

Au început exercițiile. Țepos-Țepos a intrat în apă, la început cu frică, apoi tot mai curajos. A învățat să înoate pe dedesubtul frunzelor, să-și întindă trupul și să-și țină spinii lipiți. Zi după zi, spinii lui păreau mai netezi, mai așezați, ca niște plăcuțe mici care se culcau una lângă alta.

Lent-Și-Trainic a învățat să se strângă, câte un pic. Își curba ușor marginea carapacei, își încolăcea gâtul și-și strângea lăbuțele până când părea mai rotund decât fusese vreodată. Exersa răbdător, iar carapacea se simțea tot mai bine potrivită pe trup, ca o platoșă care se mișcă odată cu el.

— Vezi? a spus Țepos-Țepos într-o dimineață. Eu înot ca o umbră și spinii mei stau cuminți.

— Iar eu pot aproape să mă fac ghem, a zâmbit Lent-Și-Trainic. Dacă vine Jaguarul, nu va ști ce sunt.

Chiar atunci, Jaguarul Pestriț a apărut iarăși, mai sigur pe sine decât înainte.

— Bună ziua, a mormăit el. Astăzi știu totul despre arici și țestoase.

— Chiar totul? a întrebat Țepos-Țepos, scuturându-și blând spinii, care acum semănau mai mult cu plăcuțe lucioase.

— Să vedem, a adăugat Lent-Și-Trainic și s-a strâns aproape ca un ghem.

Jaguarul s-a uitat lung.

— Dacă te faci rotund, ești arici, a declarat el spre Țepos-Țepos și a încercat să-l răstoarne. Dar Țepos-Țepos a alunecat în apă, s-a întins ca o frunză și a dispărut sub oglinda râului.

— Dacă stai tare ca o piatră, ești țestoasă, a zis el spre Lent-Și-Trainic și a încercat să-l scoată din carapace. Dar Lent-Și-Trainic s-a ghemuit atât de bine, cu marginile carapacei îmbinate ca o ușă închisă, încât Jaguarul nu a găsit niciun loc să apuce.

Jaguarul a clipit de câteva ori. A suflat. A mers în cerc. A încercat din nou. Țepos-Țepos a ieșit din apă, s-a scuturat și a rămas întins, cu plăcuțele lui lucind la soare. Lent-Și-Trainic a făcut un pas, apoi altul, pe jumătate ghemuit, pe jumătate deschis.

— Ești arici sau țestoasă? a întrebat Jaguarul pe Țepos-Țepos.

— Sunt câte puțin din amândouă, a chicotit acesta.

— Atunci tu ești țestoasă? a întrebat Jaguarul pe Lent-Și-Trainic.

— Sau poate arici, a răspuns Lent-Și-Trainic cu voce calmă.

Jaguarul s-a scărpinat după ureche, confuz. A plecat iar la Mama Jaguar.

— Mamă, a spus el. Am găsit un arici care înoată și se întinde, și o țestoasă care se face ghem. Nu sunt nici una, nici alta. Ce sunt?

— Arată-mi-i, a zis Mama Jaguar, ridicându-se. Așa ceva nu am mai văzut.

Au venit împreună pe mal. Țepos-Țepos și Lent-Și-Trainic îi așteptau la soare. Ariciul avea pe spate plăcuțe așezate ca solzișori, iar țestoasa era rotunjită și flexibilă, ca și cum carapacea i s-ar fi făcut din bucăți mici. Când Jaguarul s-a apropiat, amândoi au înotat puțin, s-au strâns câte un pic, apoi s-au întins iar.

— Ei bine, a spus Mama Jaguar, uitându-se cu mare atenție. Voi doi v-ați hotărât să fiți isteți. Nu mai sunteți nici arici, nici țestoase. Sunteți ceva nou.

— Suntem tatuuri, au spus amândoi cu mândrie. Putem să ne strângem ca un arici, să înotăm ca o țestoasă și să purtăm platoșe din plăcuțe.

Jaguarul Pestriț a dat din coadă, amestecat între supărare și admirație.

— Dacă sunteți amândouă în același timp, nu știu cum să vă prind, a recunoscut el.

— Atunci va trebui să cauți altă cină, a spus Lent-Și-Trainic politicos.

— Și să ții minte, a adăugat Țepos-Țepos, că nu tot ce strălucește cu plăcuțe e doar țestoasă sau arici.

Mama Jaguar a râs încet.

— În junglă, cine își folosește mintea găsește drumuri noi. Azi am învățat și noi ceva, a spus ea. Haide, puiule.

Și astfel, pe malul Amazonului, din prietenie și iscusință, au apărut tatuurile: animale cu platoșe de plăcuțe, care se strâng când vor, înoată când trebuie și știu să-l zăpăcească până și pe Jaguarul Pestriț. De atunci, dacă privești bine la soare și la apă, ai să vezi urme mici de plăcuțe pe nisip și dâre ușoare în râu. Sunt pașii și valurile tatuurilor, care își amintesc mereu cum au învățat să fie câte puțin din două lucruri pentru a deveni ceva cu totul nou.