Într-un sat mic trăia un astrolog. Iubea să privească cerul noaptea, spunând oamenilor că stelele îi spuneau povești despre vreme și noroc. Vecinii îl priveau cu uimire și uneori îl întrebau: „Ce va fi mâine?” El ridica ochii, căuta constelațiile și șoptea: „Vom vedea, stelele vorbesc.” Ziua, era tăcut și visător; noaptea, își lua haina, toiagul și ieșea pe drum. Când mergea, capul îi era mereu pe spate, iar ochii îi erau lipiți de cerul plin de sclipiri.

Într-o seară senină, luna era subțire ca o seceră, iar stelele străluceau ca niște ace de lumină. Astrologul a pornit din sat, murmurând: „Acolo este Carul Mare... Acolo, Luceafărul... Ce semn o fi asta?” Mergea încet, dar nu se uita deloc la pământ. Nu vedea iarba înaltă de la marginea drumului, nici pietrele. În fața lui, ascunsă de umbre, se afla o fântână veche, fără capac. Toți sătenii știau de ea și o ocoleau. Dar el, cu privirea pierdută în cer, a pășit drept spre marginea ei.

Deodată, pământul i-a fugit de sub picioare. „Ah!” a strigat, și a căzut cu un mare splașt în apa rece. Stropii i-au udat haina, caietele și barba. Fântâna era adâncă, iar pereții netezi. Astrologul s-a prins de niște pietre și a început să strige: „Ajutor! Cineva, ajutați-mă!” Ecoul îi repeta glasul, dar nimeni nu era prin preajmă, doar greierii cântau.

Un vecin care trecea pe lângă câmp a auzit strigătul. A alergat la fântână, a adus o funie și i-a strigat: „Ține-te bine!” După multă trudă, l-a scos afară leoarcă. Astrologul tremura, rușinat și speriat. Vecinul l-a privit cu blândețe, dar și cu un zâmbet în colțul gurii și i-a spus: „Prietene, în timp ce încerci să citești ce se va întâmpla sus pe cer, ai uitat să vezi ce e chiar la picioarele tale.”

Astrologul și-a plecat capul. „Ai dreptate”, a șoptit. Din ziua aceea, a continuat să iubească stelele, dar și-a amintit mereu să privească mai întâi drumul din fața lui. Iar când copiii îl întrebau despre viitor, el le spunea: „Întâi ai grijă unde calci, apoi întreabă cerul.” Această poveste ne învață că este bine să visezi și să înveți, dar să nu uiți niciodată de lucrurile simple și apropiate. Dacă nu vezi ce este în fața ta, cum vei vedea ce se află departe, în timp?